Gastronomia

A mânca şi a bea în România reprezintă o experienţă deosebit de plăcută, gastronomia românească fiind asemenea unui creuzet în care preocuparea pentru savoare şi culoare se îmbină armonios cu obiceiurile şi tradiţiile milenare.

Bucătăria românească

De la est la vest şi din nord până în sud, turiştii vor fi fascinaţi de cele mai variate atracţii, vor descoperi regiunile viticole cu vinurile lor, obiceiurile locale, precum şi diversele specialităţi culinare pe care românii le gătesc şi le mănâncă cu plăcere atât la sărbători, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Totuşi, trebuie amintit că, deși nu foarte multe reţete şi preparate culinare pot fi considerate specialităţi tipic româneşti, prin influenţele aduse de diferitele popoare care au trecut ori s-au stabilit pe aceste meleaguri (germani, greci, maghiari, ucraineni, turci, sârbi, ruşi sau tătari), au rezultat mâncăruri specifice asimilate pe deplin de bucătăria românească. Privind în ansamblu, reţetele poartă aceleaşi influenţe ca şi restul culturii româneşti: turcii sunt responsabili de ciorba de perişoare şi de baclava, grecii au adus musacaua, de la bulgari s-a preluat o largă varietate de mâncăruri cu legume, iar reţeta pentru şniţel a fost moştenită din vremea imperiului austro-ungar.

Astfel, se poate spune că schimburile culturale au stat dintotdeauna la originea bucătăriei româneşti actuale şi i-au conferit un caracter aparte, foarte apreciat, de altfel.

Dacă vrem să vorbim pe îndelete despre bucătăria românească suntem nevoiţi să străbatem separat bucătăriile fiecărei regiuni. Bucătăria regiunilor din sudul României (Oltenia, Muntenia şi Dobrogea) prezintă asemănări importante cu bucătăriile Bulgariei, Turciei, şi chiar cu aceea a Ucrainei; în zona sud-vestică (Banat) influenţele provin din Serbia şi Ungaria, în vest şi centru (Crişana şi Transilvania) regăsim particularităţi de origine maghiară şi austriacă, pe când în nord (Maramureş şi Bucovina) şi est (Moldova) se simt atât influenţele austriece, din perioada imperiului, cât şi cele ucrainene şi ruseşti.

Ca generalitate, bucătăria românească a fost întotdeauna sănătoasă, hrănitoare şi a impresionat prin naturaleţea şi prospeţimea produselor sale. Varietatea a fost şi rămâne cuvântul de ordine, aici întâlnindu-se o ofertă incredibilă de peşte, preparate din carne de porc, vită, oaie sau pasăre, precum şi specialităţi de vânat şi, nu în ultimul rând, o serie de brânzeturi din lapte nefiert sau preparate din legume şi fructe organice.

Vinurile româneşti şi alte băuturi tradiţionale

România nu este numai o ţară cu preparate culinare diverse şi apetisante sau cu tradiţii şi obiceiuri fascinante, ci este şi una dintre cele mai vechi regiuni viticole ale Europei.

Multe dintre regiunile sale se pretează de minune pentru cultivarea viţei-de-vie, astfel încât fiecare dintre aceste regiuni se mândrește cu propria sa zonă viticolă şi cu propriile rezultate în viticultură. Ceea ce este pentru Dobrogea renumita zonă viticolă Murfatlar, este pentru Moldova zona Cotnari, pentru Transilvania zona Jidvei şi pentru Banat zona Recaş. Acestora li se adaugă numeroase alte podgorii ale căror vinuri merită să fie descoperite: Dealu Mare, Coteşti, Odobeşti şi Panciu aflate în zona sud-estică a Subcarpaţilor, Drăgăşani şi Segarcea în sudul acestora sau Miniş-Maderat în vestul ţării.

O varietate la fel de copleşitoare precum cea a bucătăriei româneşti, cu diversele sale preparate apetisante, este şi oferta de vinuri româneşti, de la cele albe, seci şi elegante, până la cele bărbăteşti şi aspre, roşii, sau chiar vinuri delicate, dulci, de desert sau spumante.

Astfel, indiferent dacă s-ar degusta un Riesling italian uşor, un Sauvignon blanc clasic, un Merlot sau un Cabernet Sauvignon, ori un soi autohton precum Feteasca, Frâncuşa, Băbeasca, Zghihara, Busuioaca, Crâmpoşia, Tămâioasa sau Galbena de Odobeşti, satisfacţia va fi garantată.

Vinul îi însoțește pe turişti pe tot parcursul călătoriei lor prin România, făcând parte integrantă din peisaj. Astfel, vinul este mereu aproape de oraşele cu aer medieval din Câmpia Banatului, de bisericile fortificate ale Transilvaniei, de lăcaşurile de cult unice în lume aflate în Bucovina, de peşterile misterioase ale Carpaţilor, de fascinantele întinderi de la Marea Neagră cu litoralul însorit, de paradisul natural din Delta Dunării sau de trepidanta capitală, Bucureşti.

La fel cum toate regiunile româneşti se mândresc cu vinurile şi bucatele lor specifice, în aceeaşi măsură şi băuturile distilate sunt remarcabile şi demne de toată lauda. Realizate prin metode perfecţionate de-a lungul generaţiilor, ele fac parte din acel inefabil care-i individualizează pe români ca popor. Fie că este vorba despre ţuică, rachiu, palincă sau horincă, indiferent de regiunea de proveniență, elementul comun al acestora constă în calitatea deosebită şi în utilizarea exclusivă a ingredientelor naturale.

În final trebuie amintit că aici, în România, în inima Europei, unde peisajul originar a rămas aproape intact, unde fiecare regiune se mândreşte cu bucatele şi băuturile tradiţionale, oamenii vor închina cu plăcere un pahar în numele prieteniei.